Ce s-ar întâmpla cu umanitatea dacă ar renunța peste noapte la știință

de: Daniel Ștefan
21 01. 2019

În știință găsești adevăratele mistere ale vieții. Totuși, cercetarea aduce și beneficii, dar și dezavantaje și probleme care ne pot afecta pe toți.

Știința te ajută să înțelegi lumea în mod obiectiv și a salvat milioane de vieți la fel de mult cum le-a și distrus. Ce s-ar întâmpla, totuși, dacă am înceta, peste noapte orice progres științific?

Azi, lumea n-ar arăta astfel dacă omul ar fi rămas la stadiul primitiv. Progresul științific a început încă din momentul în care omul a început să-și articuleze un limbaj complex pe care l-a utilizat să creeze relații mai bune cu semenii săi. Când a început să-și pună întrebări despre fenomenele naturale din jur, a intrat deja pe drumul progresului.

Desigur, știința n-a fost pe placul tuturor oamenilor, mai ales al celor care aveau de câștigat de pe urma menținerii maselor în întuneric intelectual (conducători politici, administratori, preoți etc.). Când aceștia au văzut că pot avea de câștigat și de pe urma științei, au avut o atitudine mai relaxată și n-au mai ars oameni pe rug pentru că spuneau că Pământul se învârte în jurul Soarelui sau că fazele Lunii sunt fenomene naturale și nu mușcături ale vârcolacilor.

Știința a salvat milioane de oameni, în special datorită descoperirilor din medicină, dar tot cercetarea este responsabilă pentru crearea armelor de distrugere în masă. Iar azi, deja ne confruntăm cu un paradox: se investesc miliarde de dolari și de euro în știință, de multe ori pentru niște idei aproape lipsite de beneficii directe (cum ar fi trimiterea omului pe Marte, ca să aibă de unde să se întoarcă), dar încă nu s-au rezolvat probleme mari ca sărăcia, foametea, războaiele, mafiile, poluarea etc.

Merită să mai investești atât de mult în știință? Gândește-te cât cheltuie S.U.A., Rusia sau China pe megaproiectelor lor științifice, precum cercetarea spațială. Aproape că nici nu poți estima.

Cum te-a ajutat știința să trăiești mai bine

Adevărul este că, totuși, nu putem renunța peste noapte la știință. Un prim argument că ar fi că e puțin cam târziu să mai facem asta. Umanitatea, în mare parte, dar nu în totalitate, este dependentă de tehnologie, direct sau indirect, indiferent de cine deține monopolul ei și de cine sunt beneficiarii. Știința a schimbat modul în care relaționăm unii cu alții (oarecum), a schimbat felul în care se face politica și înțelegem mult mai bine natura, dar asta ne și determină să o exploatăm la maximum.

Prin urmare, tot știința distruge mediul și ne poate distruge pe noi, din cauza “produselor” sale distructive. Dar, nu e vina cercetării, ci a oamenilor care o folosesc în scopuri negative.

Unii filosofi americani sunt de părere că n-ar mai trebui să continue cercetarea decât în științele aplicate, care aduc rezultate și beneficii imediate omului (medicina). Britanicii, dimpotrivă, cred că ar trebui să continuăm să explorăm toate misterele vieții pentru că în toate domeniile se pot descoperii inovații, iar istoria certifică acest lucru.

Dacă spui stop progresului științific, spui adio tuturor avantajelor (și nu sunt puține) pe care le ai azi. Gata cu telefoanele, cu internetul, poate chiar vei rămâne muritor de foame, dacă serviciul tău este legat de tehnologie (și, azi, cam toate joburile sunt).

Lipsa științei ne-ar transforma pe toți în niște primate sălbatice, neguvernabile. Și, ține cont de faptul că suntem mai numeroși cum n-am mai fost vreodată în istorie. Tot științei îi datorăm și asta. În trecut, s-a mai încercat cu religia, dar s-a abuzat de ea și tot la rezultate nefaste a adus (prin Europa și Orientul Mijlociu, cel puțin).